In noaptea de 14/15.09.2011, eram la serviciu, schimb de noapte. Ma suna Sanda si imi spune......... vei deveni in noaptea asta bunic. Elena e deja la spital. Am fost napadit brusc de o gramada de emotii. Bunic! Se petrece deja. Doamne. Nu mi-am imaginat ca pot trai asemenea emotii, atat de puternice, atat de intense! Copilul fiului meu soseste in aceasta lume pentru a ne bucura de prezenta lui.
Telefoanele au fost unul dupa altul aproape.
"Acum s-a dilatat, acum incepe sa nasca, acum am auzit plansul."
Si.... Sanda imi spune plangand : "s-a nascut!!!!"
Intreb: "si ce avem?"
Raspuns: "nu stiu".
No, asta e buna. "Cum nu stii?"
"Pai acum am auzit plansul copilului, deci ....s-a nascut. O sa vina la un moment dat si cineva sa ne spuna, dar acum auzim cum plange."
"Lorin ce face?"
"Sta pe jos si plange."
Sunt bunic. Chiar s-a petrecut. Am o nepotica. Daria Anghel.
Doamne....Cata Gratie ai revarsat asupra familiei noastre!
Acum sa dau si detalii.
Daria Anghel, fiica Elenei si a lui Lorin, s-a nascut in 15.09.2011, la ora 2,34, noaptea, la maternitatea din Deva, avand 3,250 kg si 50 de cm. Sanatoasa. Somnoroasa.
Cand a trecut cu caruciorul spre sectia de nou nascuti, asistenta a oprit si ai mei au vazut-o pe Daria. Mi-au spus ca a cascat de cateva ori parca spunandu-le: "in regula. am sosit, ma vedeti, va simt si eu pe langa mine, il aud pe tati cum plange de fericire, dar acum merg sa fac nani ca sunt cam obosita de sosirea asta pe aici prin lumea asta".
Multumesc Lorin ca mi-ai daruit un asemenea cadou. Multumesc Elena ca m-ai facut bunic.
Multumesc Doamne.
In finalul acestei confesiuni, il rog pe bunul Dumnezeu sa o ia in grija Lui pe Daria, sa ii netezeasca drumul in viata, sa ii indeparteze obstacolele, sa ii aduca sanatate, fericire, implinire si o viata in care El sa fie primul pentru ea.
Acum 4 ani
